//
Legislatie

1530-XII/22.06.1993 – Legea privind ocrotirea monumentelor

 

LEGEA REPUBLICII MOLDOVA
privind ocrotirea monumentelor

Nr.1530-XII  din  22.06.93

Monitor nr.1/3 din 30.01.1994

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1. – (1)  Monumente  sînt obiecte sau ansambluri de obiecte  cu valoare  istorică,  artistică sau ştiinţifică, care reprezintă  mărturii ale  evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul republicii, precum şi ale dezvoltării  spirituale,  politice,  economice şi sociale şi  care  sînt înscrise  în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de  stat (denumit în cele ce urmează Registrul monumentelor).
(2) Toate monumentele, situate pe teritoriul Republicii Moldova, fac parte  din  patrimoniul  ei cultural şi natural se  află  sub  protecţia statului.
(3) Monumente   care   fac  parte  din  patrimoniul  cultural   sînt considerate:
a) operele de   arhitectură,  sculptură  sau  pictură   monumentală, elementele  sau structurile cu caracter arheologic, inscripţii, grote şi grupuri  de  elemente care au valoare naţională sau  internaţională  din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific;
b) ansamblurile:  grupuri  de construcţii izolate sau grupate  care, datorită  arhitecturii,  unităţii  şi  integretăţii lor  în  peisaj,  au valoare  naţională  sau  internaţională  din punct  de  vedere  istoric, artistic sau ştiinţific;
c) siturile:  lucrări ale omului sau opere rezultate din  conjugarea acţiunilor  omului,  precum şi zonele incluzînd  terenurile  arhiologice care  au  valoare  naţională  sau internaţională  din  punct  de  vedere istoric, estetic, etnografic sau antropologic.
(4) monumente   care   fac  parte  din  patrimoniul   natural   sînt considerate:
a) formaţiunile  fizice  şi biologice care au valoare naţională  sau internaţională din punct de vedere estetic sau ştiinţific;
b) formaţiunile  geologice  şi  fiziografice şi  zonele  constituind habitatul  speciilor animale şi vegetale ameninţate de dispariţie,  care au  valoare naţională sau internaţională din punct de vedere  ştiinţific sau al conservării;
c) siturile naturale  sau zonele naturale care au valoare  naţională sau  internaţională din pnct de vedere ştiinţific, al conservării sau la frumuseţii naturale.

Art. 2. – (1)  Monumentele  reprezintă  bunuri  imobile  şi  mobile.  Monumente  sub  formă  de  bunuri  imobile pot  fi  obiecte  aparte  ori însambluri de obiecte.
(2) Monumente  aparte  sub  formă de bunuri  imobile  se  consideră: obiectele   naturale   cu  valoare  geologică,   biologică,   zoologică, antropologică,  arheologică, etnografică istorică, clădiri  construcţii, monumente  în  cimitire,  opere de artă monumentală şi  de  arhitectură, tumuli,  stele de piatră, morminte antice izolate, fortificaţii, drumuri antice, poduri străvechi şi apeducte medievale.
(3) Ansambluri   de  monumente  sub  formă  de  bunuri  imobile   se consideră:  teritorii  şi  landşafturi naturale,  ansambluri  şi  situri arheologice  care  cuprind  cetăţui  de  pîmînt,  aşezări  nefortificate (grădişti, aşezări antice, staţiuni ale omului primitiv, grote, peşteri, grupuri   tumulare,   necropole,  straturi  cu   valoare   arhrologică), ansambluri  de  monumente cu valoaristorică, arheologică  sau  memorială (memorialuri,  cimitire)  care cuprind obiecte antropologice, valuri  de pămînt  stele  de  piatră, morminte antice izolate,  şanţuri  antice  de apărare,  obiecte  etnografice, ansambluri şi rezervaţii de  arhitectură urbană  şi  rurală (oraşe, centre orăşeneşti, cartiere,  pieţe,  străzi, cetăţi,  ansambluri  monastice,  curţi boiereşti,  parcuri,  landşafturi naturale cu obiecte de arhitectură).
(4) Monumente  sub  formă de bunuri mobile se  consideră:  obiectele naturale  cu  valoare  geologică, biologică,  zoolgică,   antropologică, obiecte cu valoare numismatică (monede izolate, tezaure  de monede şi de obiecte  antice), etnografică, arhiologică (unelte de  muncă, obiecte de uz  casnic, arme, podoabe şi alte piese cu valoare  istorică), materiale epigrafice,  relicte,  obiecte  cu  caracter  memorial,   monumente  ale ştiinţei  şi  tehnicii,  opere de artă  (pictură,  sculptură,   grafică, obiecte  de  artă  decorativă şi aplicată), de  anticariat,  precum   şi monumente   documentare   (acte  ori  documente  scrise  de   mînă   sau dactilografiate,  materiale  cartografice, fotografii,  filme,  discuri, înregistrări  audio sau video), cărţi (manuscripte, incunabule),  ediţii vechi şi rare.
(5) Baza păstrări  fenomenilor  orale,  sonore  şi  spectaculoase  o constituie  fixsarea  lor documentară, inclusiv înregistrarea  audio  şi video, transformarea lor în obiecte protejate ca monumente de cultură.
(6) Monumente pot fi obiectele ce s-au păstrat bine în întregime, în stare fragmentară ori în stare de ruină.

Art. 3. – La   atestarea   statutului  de  monument  sînt   intezise discriminările după criteriul cronologic, etnic, confesional sau de altă natură.  Valoarea estetică sau funcţională sau materială a  monumentului este subsidiară faţă de calitatea de mărturie istorică.

Art. 4. – (1)   Registrul   monumentelor  se  constituie   pe   baza investigaţiilor  pluridisciplinare, efectuate de Ministerul Culturii  şi Turismului  şi de instituţiile subordonate acestui minister,  Ministerul Arhitecturii   şi  Construcţiilor,  de  Departamentul  de  Stat   pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi Resursele Naturale, Serviciul de Stat de Arhivă*, Academia de Ştiinţe, instituţiile de învăţămînt superior, de fundaţiile obşteşti, savanţi, lucrători de muzeu şi bibliotecă, persoane particulare. Denumite în  cele  ce  urmează  organe de  stat  pentru  ocrotirea monumentelor.
2) Registrul  monumentelor  este  precizat, avizat şi  propus  spre aprobare Parlamentului de Ministerul Culturii şi Turismului.

Art.5. – Registrele  de  inventar,  registrele pentru  achiziţii  şi borderoul    de  inventar  pe  baza  cărora  este  constituit  Registrul monumentelor  se  păstrează la Serviciul de Stat de Arhivă,  în  muzeele republicii,  în  secţiile de cărţi rare ale Bibliotecii  Naţionale,  ale bibliotecilor Academiei de Ştiinţe, Universităţii de Stat din Moldova.
Art.6. – Hotărîrele  organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor privind evidenţa, studierea, punerea în valoare, protejarea, conservarea şi  restaurarea  monumentelor sînt obligatorii pentru  toate  persoanele fizice şi juridice.
Art.7. – (1)  Condiţia  exercitării dreptului de proprietate  asupra monumentelor,  inclusiv restricţiile, stabilite prin prezenta lege, sînt obigatorii   şi  se  extind  asupra  tuturor  subiectelor  dreptului  de proprietate,  indiferent de tipul de proprietate şi de titlul juridic al deţinătorului.
(2) Dreptul de  a  dispune de monumente de stat sub formă de  bunuri imobile este exercitat de Parlament, de consiliile raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale.
(3) Dreptul de  dispune  de monumentele de stat sub formă de  bunuri mobile este exercitat de Guvern, preşedinţii raioanelor şi primari.
(4) Consiliile  raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale  dispun de monumentele de stat sub formă de bunuri imobile se află pe teritoriul raionului, municipiului, oraşului sau comunei.
(5) Preşedinţii raioanelor şi primarii dispun de monumentele de stat sub  formă  de  bunuri  mobile  ce  se  află  pe  teritoriul  raionului, municipiului, oraşului sau comunei.
(6) Dreptul de  a  dispune de monumentele ce constituie  proprietate privată este exercitat de proprietar.
(7) Monumentele care nu au proprietar sau a căror proprietar nu este cunoscut trec în proprietatea statului în modul stabilit de lege.  [Atr.7 modificat prin Legea nr.482-XV din 04.12.03, în vigoare 01.01.04]

Art. 8. – Organele de stat şi persoanele indicate la alineatele (2), (3),  (4),  (5)  şi (6) ale articolului 7 pot transmite  monumentele  de care   dispun  în  posesiune, folosinţă ori  pentru  păstrare  temporară
instituţiilor   şi   organizaţiilor  de  stat  sau  obşteşti   (acordînd prioritate   muzeelor,  arhivelor,  bibliotecilor  şi  altor  instituţii specializate), precum şi persoanelor particulare.

Art. 9. – (1)  Monumentele  ce  sînt în proprietate privată  pot  fi vîndute,  donate sau înstrăinate cu notificarea obligatorie a  organelor de   stat   pentru   ocrotirea  monumentelor.   La   cumpărarea-vînzarea monumentelor statul are dreptul de preempţiune.
(2) Tranzacţiile  în  privinţa monumentelor încheiate cu  încălcarea prevederilor  la  alineatul  (1) se consideră nule şi  atrag  după  sine răspunderea prevăzută de Codul civil.

Capitolul II
OCROTIREA MONUMENTELOR

Art. 10. – (1)   Ocrotirea  monumentelor  de  către  stat   cuprinde prevederea  şi  asigurarea lucrărilor de evidenţă, studiere,  punere  în valoare,  salvare, protejare, conservare şi restaurare; extinderea bazei materiale;  folosinţa  şi  accesibilitatea monumentelor  pentru  diverse investigaţii,  în procesul de instruire şi propagare. Ocrotirea de către stat  este  exercitată de Parlament, de Guvern, de consiliile  raionale, municipale,  orăşeneşti  şi  comunale şi de  preşedinţii  raioanelor  şi primari.
(2) Ocrotirea monumentelor documentare se face în baza Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova.
[Atr.10 modificat prin Legea nr.482-XV din 04.12.03, în vigoare 01.01.04]

Art. 11. – (1)  De competenţa Parlamentului ţin: politica de stat în domeniul evidenţei, studierii, punerii în valoare, salvării, protejării, conservării   şi  restaurării  monumentelor  ce   constitue  patrimoniul cultural  şi  natural;  aprobarea  Registrului  monumentelor;  aprobarea programului  de  stat  privind  ocrotirea,  conservarea  şi  restaurarea monumentelor;  finanţarea  acestui  program şi  acordarea  de  subvenţii nerambursabile de la bugetul de stat.
(2) de competenţa    Guvernului    ţin:    întocmirea    Registrului monumentelor;   întocmirea   programului  de  stat  privind   ocrotirea, conservarea  şi restaurarea monumentelor; finanţarea acestui program  de la bugetul stat.
(3) De competenţa  consiliilor  raionale, municipale, orăşeneşti  şi comunale  ţin: întocmirea Registrului monumentelor de importanţă locală; întocmirea  programelor  privind ocrotirea, conservarea  şi  restaurarea monumentelor  de  importanţă  locală,  finanţarea  acestor  programe  şi acordarea de subvenţii nerambursabile de la bugtele locale.

Art.12. – (1)  În  scopul  de a  preveni  deteriorarea  monumentelor indicate  la  alineatul  (3) al articolului 2 organele  de  stat  pentru ocrotirea  monumentelor,  de comun acord cu Ministerul  Arhitecturii  şi Construcţiilor, Academia de Ştiinţe întocmesc lista zonelor de protecţie ale monumentelor şi o propun spre confirmare Guvernului.
(2) Ministerul   Culturii  şi  Turismului  elaborează   Regulamentul privind intervenţia în zonele de protecţie ale monumentelor şi folosinţa lor.
(3) Zonele de  protecţie  se stabilesc pebaza unor  investigaţii  şi avize  concludente şi amplu documentate, confirmate de organele de  stat pentru ocrotirea  monumentelor.
(4) Avizele asupra  zonelor de protecţie ale monumentelor sînt luate în  mod  obligatoriu  în considerare la întocmirea planului  general  de construcţii urbane şi rurale.

Art. 13. – În    vederea   menţinerii   integrităţii   monumentelor, deţinătorii  lor  cu orice titlu juridic sînt obligaţi: să ia măsuri  ce asigură  protecţia  şi  paza  monumentelor prin  punere  în  adăpost  şi supraveghere   a   lor,   să  respecte  contractele  de   folosinţă   şi Regulamenmtul   privind   intervenţia   în  zonele  de   protecţie   ale monumentelor  privind intervenţia în zonele de protecţie ale monumntelor şi  folosinţa  lor. Răspunderea pentru protecţia monumentelor care  n-au fost  transmise  în  posesiune, folosinţă  ori  pentru  autoadministrare locală.

Art.14. – Deţinătorii  cu orice titlu juridic ce posedă folosesc sau păstrează monumente cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică luate la  evidenţă  sau  înscrise în registrul monumentelor sînt  obligaţi  să respecte prevederile prezentei legi, condiţie ce se include în actele de proprietate, de cumpărare-vînzare sau de închiriere.

Art.15. – Controlul  asupra  măsurilor de protecţie a  monumentelor, soluţionarea   problemelor   ce  ţin  de  măsurile   respective   revine Guvernului, preşedinţilor raioanelor şi primarilor.  [Atr.15 modificat prin Legea nr.482-XV din 04.12.03, în vigoare 01.01.04]

Art.16. – În   scopul  evidenţei,  studierii,  punerii  în  valoare, salvării,   protejării,  conservării  şi  restaurării  monumentelor   pe principii  ştiinţifice,  organele de stat pentru ocrotirea  monumentelor sînt obligate să înfiinţeze consilii ştiinţifice şi restauratori), luînd în  considerare  la întocmirea Reghistrului monumentelor, precum  şi  la înscrierea monumentelor în acest registru, avizele corespunzătoare.

Capitolul III
EVIDENŢA, STUDIEREA ŞI PUNERA ÎN VALOARE A MONUMENTELOR

Art.17. – Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor controlează efectuarea  lucrărilor  de  evidenţă, studiere şi punere  în  valoare  a monumentelor.

Art.18. – (1)  Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor  decid atribuirea sau pierderea calităţii de monument.
(2) Registrul  monumentelor  se  reactualizează  pe  baza  de  liste adiţionale la un  interval de trei ani.
(3) Listele adiţionale   se   întocmsc   în   baza   studiilor    de inventariere a fondului muzeistic, arheologic, arhitectural, urbanistic, ethografic,  de artă plastică şi memorial, ţinîndu-se cont de avizile şi propunerile  instituţiilor  specializate, indicate de articolul  4,  ale altor   instituţii   sau   ale  persoanelor   particulare.   Datele   se centralizează,  se  verfică şi se prelucrează de ministerul Culturii  şi Turismului.

Art.19. – (1) În scopul prevenirii deteriorărilor, obiectele propuse pentru  a li se atribui calitatea de monument sînt protejate de prezenta lege,  începînd  cu  data  elaborării actelor în  care  se  preconizează calitatea  de  monument. Ministerul Culturii şi Turismului  aduce  acest faptt  la  cunoştinţa organelor de autoadministrare locală, pe al  căror teritoriu  se  află  monumentele,  ori a deţinătorului  cu  orice  titlu juridic.
(2) În cazul  în  care deţinătorul obiectului propus pentru a  i  se atribui calitatea de munument refuză acceptarea acestui statut, organele de  stat  pentru  ocrotirea  monumentelor  înintează  Parlamentului  sau Guvernului  propunerea în vederea răscumpărării de către stat a  acestui obiect.

Art.20. – Persoanele  fizice sau juridice care în cursul  lucrărilor de  orice natură pe teren descoperă vistigiii arheologice, cărora li  se poate atribui calitatea de monument, sînt obligate  să sisteze lucrările şi  să  informeze  despre aceasta în scris, într-un  termen de  48  ore, organul de administrare locală pe al cărui teritoriu se află vestigiile, precum  şi  Ministerul Culturii şi Turismului, în vederea protejării  şi conservării.

Art. 21. – Expediţiile  ce au scopul de a descoperi, a colecta şi  a propune  pentru  înregistrare  monumente necunoscute  ale  patrimoniului cultural  al Republicii Moldova sînt sancţionate de Ministerul  Culturii şi Turismului, iar expediţiile arheologice – şi de Academia de Ştiinţe.

Art. 22. – Statul încurajează activitatea fundaţiilor  obşteşti şi a persoanelor   particulare  care  îşi  propun  punerea  în  valoarea   şi folosirea  monumentelor şi zonelor lor de protecţie.

Capitolul IV
CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA MONUMENTELOR

Art.23. – (1)  Conservarea şi restaurarea monumentelor se întemeiază pe principii şi norme ştiinţifice universal acceptate.
(2) Conservarea   monumentelor   este   prioritară   lucrărilor   de restaurare sau construcţie.
(3) Restaurea  prin  reparaţii  şi lucrări adecvate   de  conservare prevede  mai  întîi  măsurile  ce  ar  stăvili  avarierea  şi  ruinarea, păstrarea structurilor originale ale monumentelor fără a ştirbi valoarea lor istorică, artistică sau ştiinţifică.

Art.24. – Lucrările  de conservare şi rstaurare  se execută  conform normelor şi prescripţiilor adoptate de Ministerul Culturii şi Turismului.

Art.25. – (1)  Lucrările  de  conservare şi  restaurare  se  execută conform    documentaţiei   tehnice,   întocmite   pe   baza    studiilor pluridisciplinare  şi  a  avizului organelor de  stat  pentru  ocrotirea monumentelor.
(2) Organele  de stat pentru ocrotirea monumentelor sînt obligate să preîntîmpine  deteriorarea monumentelor, asigurînd efectuarea imediată a lucrărilor de conservare şi restaurare.

Art.26. – Lucrările  de  conservare  şi  restaurare  se  execută  de persoane fizice şi juridice din ţara şi din străinătate, specializate în domeniul de referinţă, atestate de Ministerul Culturii şi Turismului.

Art.27. – Organele  de stat pentru ocrotirea monumentelor desemnează împuterniciţi  sprciali, unicii cu drept de a supraveghea şi a  controla lucrările  de conservare şi restaurare,  precum şi de a le  întrerupe în cazul nerespectării prevederilor legii.

Art.28. – Academia  de Ştiinţe prin institutele de profil stabileşte condiţiile  de  realizare a săpăturilor arheologice şi de  conservare  a monumentelor istorice descoperite.

Art.29. – (1)  Prelevarea,  înlocuirea  cu  replici  şi  machete  în vederea conservării, precum şi utilizarea în orice fel de componente ale monumentelor,  descoperite  în timpul săpăturilor arheologice aflate  la suprafaţa  şi  în mediul acvatic, se fac pe baza deciziei  organelor  de stat pentru ocrotirea monumentelor şi a Academiei de Ştiinţe.
(2) Restaurarea,  reconstruirea monumentelor în scopul expunerii lor se  efectuează,  conform unor programe de stat elaborate de  specialişti în domeniul de referinţă şi aprobate de Guvern.

Art.30. – Organele   de  Stat  pentru  ocrotirea  monumentelor  sînt obligate  să cerceteze sistematic starea în care se află monumentele  în scopul   de  a  elabora  programe  ştiinţific  întemiate  lucrările   de restaurare şi de conservare şi de a garanta la timp asigurarea materială şi documentară a lucrărilor.

Art.31. – (1)   În   calitate  de  beneficiari  ai   lucrărilor   de conservare, restaurare sau reparaţie pot fi proprietarii sau deţinătorii cu orice titlu juridic ai monumentelor.
(2) Organele  de  stat pentru ocrotirea monumentelor se prezintă  în calitate  de  beneficiari  ai lucrărilor de conservare,  restaurare  sau reparaţie  prin împuterniciţii lor, acordînd deţinătorilor de  monumente ajutor cu specialişti,  precum şi cu materiale şi ajutor  financiar.

Art.32. – Proprietarii  sau deţinătorii de terenuri, pe care se află monumente  istorice,  sînt obligaţi să le pună la dispoziţia  savanţilor pentru a fi studiate.

Art.33. – Organele  de  stat şi instituţiile, la a căror comandă  se efectuează  lucrări  de  conservare şi restaurare,  achită  cheltuielile numai  după  aprobarea  de  către Ministerul Culturii  şi  Turismului  a documentelor  respective. Cheltuielile pentru corectarea inexactităţilor sau  erorilor  comise  în  procesul  de  restaurare  sînt  suportate  de executanţi.

Art.34. – Subiectul  responsabil  de  integritatea  monumentului  în timpul  lucrărilor  de  restaurare  este indicat  în  contractul  dintre deţinător  şi executantul lucrărilor. În contract se prevăd acţiunile de precauţie,  precum  şi gradul de acesivilitate a monumentului în  timpul lucrărilor.  La contract se anexează procesul-verbal sau avizul  privind starea tehnică a monumentului la data începerii lucrărilor.

Capitolul V
FINANŢAREA ACTIVITĂŢII DE OCROTIRE A  MONUMENTELOR

Art.35. – Finanţarea   activităţii   privind  evidenţa,   studierea, punerea  în  valoare, salvarea, protejarea, conservarea  şi  restaurarea monumentelor  se asigură de la bugetul de stat prin Ministerul  Culturii şi Turismului, de la bugetele locale, din contul plăţilor pentru arendă, inclusiv   din  chiria  pentru  terenul  din  zonele  de  protecţie  ale monumentelor,  din defalcările din beneficiul de pe turizm, din  venitul întreprinderilor,   care   stincheresc   ocrotirea   monumentelor,   din beneficiul  organelor  asigurării de stat în conformitate cu  acordurile încheiate,  din  veniturile  şi donaţiile organizaţiilor care,  pe  baza statutului  lor  ocrotesc monumentele, din fondurile şi  donaţiile  unor persoane fizice şi juridice, precum şi din alte surse legale.

Art.36. – În   spijinirea  activităţii  spre  evidenţa,   studierea, punerea  în  valoare, salavarea protejarea, conservarea  şi  restaurarea monumentelor  se  permite cumpărarea-vînzarea monumentelor în  graniţele Repubublicii   Moldova,   editarea   cărţilor   poştale,   calendarelor, timbrelor,  organizarea  turizmului.  Veniturile  provenite  din  aceste activităţi  se depun pe conturile speciale ale Guvernului, ale organelor de  autadministrare locală, şi, după caz, pe conturile pentru  ocrotirea monumentelor ale fundaţiilor obşteşti.

Art.37. – Monumentele  se  dau în arendă prin contractul de  arendă.  Deţinătorul  cu  orice  titlu juridic al monumentului  este  obligat  să informeze   organele  de  stat  pentru  ocrotirea  monumentelor   despre schimbarea statutului şi starea monumentului.

Art.38. – Plata  pentru arenda monumentelor, inclusiv pentru  arenda terenului din zonele lor de protecţie ce se află în proprietate de stat, precum  şi defalcările din beneficiul de pe turizm se depun pe conturile speciale  ale  Guvernului ori ale organelor de autoadministrare  locală.  Plata  pentru arenda monumentelor, inclusiv pentru arenda terenului  din zonele  lor de protecţiei de către persoanele fizice şi juridice străine se  depune  în valută convertibilă pe aceleaşi conturi.  Mărimea  plăţii pentru arendă se stabileşte în acord cu normele internaţionale.

Art. 39. – Proprietarii  monumentelor  sub formă de  bunuri  imobile sînt  obligaţi  să  încheie contracte de asigurare, în  care  se  indică valoarea  monumentelor  şi  a  terenului din  zonele  lor  de  protecţie stabilită de experţi.

Art.40. – În cazurile excepţionale, cînd demolarea monumentelor este inevitabilă  (scindări de ordin fizic sau tehnic, deteriorări din  cauza cataclismelor),  acesta  se  conversează,  cheltuielile  făcîndu-se  din contul organizaţiei interesate în demolare.

Art.41. – (1)  Guvernul  prevede  anual în bugetul  de  stat  fondul central  de restaurare şi fondul central de intervenţii excepţionale,  a căror repartizare se face de Ministerul Culturii şi Turismului.
(2) Mărimea fondurilor    sus-numite    se   stabileşte   în    baza propunerilor Ministerului Culturii şi Turismului.

Art. 42. – Consiliile    locale   ale   unităţilor    administrativ-teritoriale  de nivelul întîi şi de nivelul al doilea prevăd în bugetele anuale sumele necesare pentru lucrările de evidenţă, studiere, punere în valoare,  salvare,  protejate, conservare şi restaurere  a  monumentelor situate  în teritoriile lor, în baza propunerilor Ministerului  Culturii şi Turismului.
[Atr.42 modificat prin Legea nr.482-XV din 04.12.03, în vigoare 01.01.04]

Art.43. – În  scopul sprijinirii materiale a lucrărilor de evidenţă, studiere,   punere   în  valoare,  salvare,  protejare,  conservare   şi restaurare  a monumentelor ale căror deţinători sînt persoane fizice  şi juridice,  Guvernul acordă acestora, cu avizul Ministerului Culturii  şi Turismului,  credite  rambursabile în rate, fără dobîndă în cazurile  în care ei aduc dovezi că nu pot suporta cheltuielile necesare.  [Art.44 exclus prin Legea nr.523-XV din 11.10.2001]
[Art.44 modificat prin Legea nr.439-XV din 27.07.2001]
[Art.44 completat prin Legea nr.493-XIV din 09.07.99]
[Art.44 completat prin Legea nr.1592-XII din 27.02.98]
[Art.45 exclus prin Legea nr.523-XV din 11.10.2001]
[Art.45 completat prin Legea nr.1592-XII din 27.02.98]

Capitolul VI
SCOATEREA ŞI ADUCEREA MONUMENTELOR

Art. 46. – Scoaterea  monumentelor peste hotarele Republicii Moldova se  interzice.  Excepţii se admit în cazul bunurilor imobile, cu  avizul Parlamentului, în baza propunerilor Ministerului Culturii şi Turismului; în cazul bunurilor mobile – cu avizul Guvernului.

Art.47. – Scoaterea   temporară   a  monumentelor   peste   hotarele republicii  în scopul de a întreţine relaţii internaţionale în  domeniul Culturii  şi Turismului se admite în condiţiile stabilite de organele de stat  pentru  ocrotirea  monumentelor în conformitate cu  legislaţia  în vigoare.

Art.48. – Monumentele  aduse  temporar  în republică ce se  află  în proprietatea  statelor  străine, organizaţiilor obşteşti şi  cetăţenilor străini,  sînt  protejate  de  stat în condiţiile prezentei  legi  şi  a contractelor   respective,   şi  pot  fi  scoase  din  ea   la   dorinţa proprietarilor în baza certificatului care atestă aducerea lor.

Capitolul VII
ACTIVITATEA FUNDAŢIILOR OBŞTEŞTI

Art.49. – Organele  de  stat  pentru ocrotirea  monumentelor  susţin activitatea fundaţiilor obşteşti privind evidenţa, studierea, punerea în valoare,  salvarea,  protejarea  conservarea, restauraea  şi  propagarea monumentelor (participarea nemijlocită a membrilor fundaţiilor la acestă activitate,  atragerea de către aceştia a ajutorului financiar sub formă de donaţii de la întreprinderi, organizaţii şi persoane particulare).

Art.50. – Organele  de stat pentru ocrotirea monumentelor au dreptul să  ofere  fundaţiilor obşteşti informaţia solicitată despre  monumente, despre   programele   de   conservare,   restaurare  sau   reparaţie   a monumentelor.  La  rîndul  lor,  fundaţiile obşteşti  pot  participa  la elaborarea  programelor de salavare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor.

Art.51. – (1)  Fundaţiile  obşteşti,  care în  baza  statutului  lor ocrotesc  monumentele,  se  bucură de dreptul de  a  exercita  controlul obştesc  asupra protecţiei şi punerii în valoare a monumentelor,  precum şi  asupra  elaborării  şi  realizării  programelor  de  construcţie  şi reconstrucţie  în  zonele  de  protecţie ale  monumentelor  înscrise  în Registrul monumentelor.
(2) Fundaţiile obşteşti cu dreptul: să ceară întreruperea lucrărilor de  conservare,  restaurare  sau  reparaţie  dacă  acestea  periclitează integritatea  monumentului ori ştirbesc valoarea lui estetică, artistică şi   istorică,  intervenind  la  organele  de  stat,  pentru   ocrotirea monumentelor  cu  propuneri,  probe şi avize  documentare;  să  abordeze problema intentării unui proces penal, precum şi să fie reclamant în caz de  încălcare  flagrantă a prezentei legi; să atace deciziile  organelor de   stat pentru ocrotirea monumentelor şi organelor locale executive şi de  control şi să facă interpelări în Parlament şi Guvern.
(3) Fundaţiile   obşteşti,  în  scopul  propagării  monumentelor  şi facilitării  finanţării lucrărilor de protejare a monumentelor, pot crea întreprinderi  şi  ateliere  de conservare, restaurare  şi  reparaţie  a monumentelor,  organiza  rute turistice, expoziţii,  deschide  magazine, edita tipărituri.

Capitolul VIII
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA PREZENTEI LEGI

Art. 52. – Organele  puterii de stat şi ale administraţiei de  stat, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, asociaţiile, persoanele cu funcţii  de  răspundere, cetăţenii Republicii Moldova, cetăţeni  străini şi   apartizii  care  nu  respectă  prevederile  prezentei  legi  poartă răspundere  în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Art. 53. – (1) Persoanele fizice şi juridice care au pricinuit daune unui  monument  sau  zonei  de protecţie a lui  vor  readuce  la  starea iniţială  a  lui  şi zona lui de protecţie, iar dacă  acest  lucru  este
imposibil, vor acoperi pagubele în modul stabilit de lege.
(2) persoanele  cu funcţii de răspundere şi alţi lucrători din  vina cărora  persoanele juridice au suportat cheltuieli legate de  acoperirea pagubelor  menţionate  în alineatul (1), poartă răspundere materială  în
modul stabilit de lege.
(3) Beneficiul  obţinut  în urma folosirii ilicite   a  monumentelor este perceput în mod incontestabil de organele fiscale.

Art. 54. – Mărimea  amenzii şi altor sancţiuni pecuniare, precum  şi suma  despăgubirilor,  se  stabilesc de instanţa judeciară  şi  de  alte organe  competente,  pornindu-se de la măsura în care este  avariat  sau distrus monumentul, conform evaluării efectuate de direcţiile respective ale  Ministerului  Culturii şi Turismului. Deţinătorului cu orice  titlu juridic  ce  s-a făcut vinovat de degradarea monumentului i  se  retrage dreptul  de  posesiune,  de  proprietate  ori  de  folosinţă  a  lui  în condiţiile stabilite de legislaţie.

Art. 55. – (1) Responsabil în caz de nimicire, perdere, vînzare fără avizare,  tărăgănare  a lucrărilor de salvare, protejare, conservare  şi restaurare a monumentelor este Ministerul Culturii şi Turismului, precum şi deţinătorii.
(2) Serviciul  de  Stat  de  Arhivă este  responsabil  de  evidenţa, integritatea  şi  utilizarea  monumentelor  documentare ce  se  află  în păstrare  la stst, precum şi de evidenţa monumentelor documentare, ce se află   în   proprietatea  organizaţiilor  obşteşti  sau  a   persoanelor particulare.
(3) Responsabil   de   integritatea   şi   utilizarea   monumentelor documentare  ce  se află în proprietatea organizaţiilor obşteşti  sau  a persoanelor particulare este deţinătorul.
(4) Departamentul  de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi
Resursele  naturale  poartă  răspundere  pentru  ocrotirea  monumentelor patrimoniului natural al Republicii Molodva menţionate la alineatele (2) şi (3) ale articolului 2.

Art. 56. – Amenzile aplicate pe cale administrativă sau penală, alte sancţiuni  pecuniare de organele competente pentru încălcarea  prezentei legi  se  varsă  în  bugetul  de stat pentru a  fi  folosite  în  scopul evidenţei,   studierii,   punerii  în  valoare,   salvării   protejării, conservării şi restaurării monumentelor.

Art. 57. – Constatarea  contravenţiilor se face de către  persoanele cu  funcţii  de  răspundere  ale  organelor  de  stat  pentru  ocrotirea monumentelor  şi  de comisiile împuternicite de Ministerul  Culturii  şi Turismului  (agentul constatelor) în condiţiile prezentei legi.  Mărimea daunei  aduse monumentului se determină în baza expertizei efectuate  de organele de stat pentru ocrotirea monumentelor, luîndu-se în considerare valoarea monumentului şi costul pămîntului pe piaţa mondială.

Art. 58. -(1)  Nerespectarea prevederilor articolului 13 atrage după sine,  retragerea dreptului de posesiune, proprietate sau folosinţă, sau evacuarea monumentelor în modul stabilit de lege.
(2) În cazurile   prevăzute   de  legislaţie  monumentele   pot   fi confiscate în baza deciziei instanţei de judecată competente.  [Art.58 modificat prin Legea nr.788 din 26.03.96]

Art. 59. – Orice   activitate  care  pune  în  pericol  integritatea monumentelor  urmează  a  fi  coordonată  cu  organele  de  stat  pentru ocrotirea  monumentelor  sau  cu organele  de  autoadministrare  locală.  Executarea   şi  finanţarea  activităţilor  nesancţionate  de   organele competente se interzic.

Art. 60. – Întreprinderile   industriale  şi  agricole  situate   în rezervaţii  ori  în  zonele de protecţie ale monumentelor,  cuprinse  în Registrul  monumentelor, precum şi întreprinderile care prin activitatea lor   pot  afecta  integritatea  monumentelor,  ştirbind  valoarea   lor estetică,  artistică  ori  istorică sînt obligate să verse  în  bugetele locale   din  beneficiul  propriu  0,5-5  la  sută  în  baza  deciziilor consiliilor   raionale,   municipale,   orăşeneşti   ori   comunale   în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Turismului.

Art. 61. – Ordinul  organelor de stat pentru ocrotirea  monumentelor prin   care   se  interzic  activităţile  ce  pot  afecta   integritatea monumentelor  sau  pot  deteriora zonele de protecţie  este  obligatoriu pentru  toate persoanele fizice şi juridice. Acest ordin se anulează  de organul care l-a emis.

Art. 62. – Organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat au dreptul   să   schimbe  condiţiile  de  păstrare  şi  de  conservare   a monumentelor. Ele pot schimba şi deţinătorul, dacă statutul monumentului şi prevederile contractului sînt încălcate.

Art. 63. – Dacă  tratatul internaţional parte la care este Republica Moldova  prevede  alte norme decît cele stabilite de prezenta  lege,  se aplică prevederile tratatului internaţional.

PREŞEDINTELE
REPUBLICII MOLDOVA – MIRCEA SNEGUR

Chişinău, 22 iunie 1993.
Nr.1530-XII.


Comentariile sunt închise.

AIRMC

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 229 de urmăritori

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 229 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: