//
Patrimoniu


În Republica Moldova s-a păstrat, fiind răspîndit în teritoriu, un important patrimoniu cultural de certă valoare: situri arheologice, case de locuit, conace, cetăţi, mănăstiri şi biserici, lucrări de artă monumentală, monumente şi instalaţii tehnice, ansambluri de construcţie – pieţe, străzi, cartiere, sate şi centre urbane sau zone etnografice cu arhitectură tradiţională.

Patrimoniul cultural mobil este deţinut de către 87 muzee din ţară, dintre care 5 muzee şi 7 filiale sînt subordonate direct Ministerului Culturii şi Turismului, iar 66 – organelor administraţiei publice locale. Fondurile acestora conţin circa 700.000 piese de patrimoniu ce ţin de istoria şi cultura naţională şi cea universală.

Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova este bogat în opere de artă de o vechime considerabilă. Au fost depistate mostre de sculptură încă din perioada paleoliticului tîrziu. Ceramica culturii „Cucuteni-Tripolie” din perioada eneolitică este atestată în mai multe localităţi ale Republicii Moldova şi posedă valenţe artistice incontestabile, prezentînd o întreagă mitologie în imagini.

–––––––––––––––––––––––––––––––-

Monumente de arhitectură

Religioasă

         Mănăstiri

  1. Rudi- Mănăstirea “Sf. Treime” (complex edilitar)
  2. Calărăşăuca- Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului
  3. Japca- Mănăstirea “Înălţarea Domnului
  4. Dobruşa- Mănăstirea “Sf. Nicolae”
  5. Tabăra- Complexul edilitar al Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului”
  6. Hîrjauca- Mănăstirea “Înălţarea Domnului”
  7. Ţîpova- Mănăstirea rupestră „Adormirea Maicii Domnului”
  8. Mănăstirea Cuşelăuca r. Şoldăneşti

        Biserici

  1. Briceni, Corjeuţi Biserica – “Sf. Arhangel Mihail”
  2. Grimăncăuţi – Biserica de lemn  “Sf.Treime”
  3. Hlina- Biserica de lemn  “Sf. Arhangel Mihail”
  4. Larga- Biserica de lemn  “Sf.Treime”
  5. Donduşeni Braicău- Biserica de lemn  “Sf. Nicolae”
  6. Biserica de lemn “Sf.Arhanghel Mihail”, s. Donduşeni, r. Donduşeni
  7. Mîndîc- Biserica de lemn “Sf.Arhanghel Mihail”
  8. Pocrovca- Biserica  de lemn “Acoperemîntul Maicii Domnului”
  9. Edineţ Alexăndreni- Biserica de lemn Sf. Arhanghel Mihail
  10. Burlăneşti- Biserica de lemn Sf. Arhanghel Mihail
  11. Stolniceni- Biserica de lemn Acoperământul Maicii Domnului
  12. Terebna- Biserica de lemn Sf. Nicolae
  13. Rîşcani – Aluniş- Biserica de lemn “Adormirea Macii Domnului”
  14. Hiliuţi- Biserica de lemn “Sf. Arhanghel Mihail”
  15. Corlăteni (Leadoveni)- Biserica de lemn “Sf. Arhanghel Mihail”
  16. Petruşeni- Biserica“Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” (incendiată)
  17. Bălţi- Biserica “Sf. Gheorghe iluministul Armeniei”
  18. Măcăreuca- Biserica de lemn “Adormirea Macii Domnului”
  19. Cuhneşti- Biserica “Adormirea Maicii Domnului”
  20. Fundurii Vechi- Biserica de lemn “Sfînta Treime
  21. Limbenii Vechi- Biserica de lemn “Sf. Arh. Mihail”
  22. Biserica de lemn “Sf. Ioan”, s. Iliciovca, r. Floreşti
  23. Biserica“Sf. Arhanghel Mihail”, s. Sevirova, r. Floreşti
  24. Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, s. Drochia, r. Drochia
  25. Şoldăneşti- Biserica de lemn “Sf. Arh. Mihail”
  26. Ungheni Alexeevca- Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”
  27. Cetireni- Biserica de lemn “Sf. Nicolae”
  28. Floreşti- Biserica de lemn “Trei Ierarhi”
  29. Sculeni- Biserica de lemn “Sf. Nicolae” Monumente funerare
  30. Nisporeni Grozeşti- Biserica “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”
  31. Selişte- Biserică de lemn
  32. Calaraşi Palanca- Biserica de lemn “Acoperemântul Maicii Domnului”
  33. Păuleşti- Biserica de lemn “Sf. Nicolae” şi monumentele funerare ale proprietarilor Goikov
  34. Codru- Biserica de lemn “Înălţarea Sfintei Cruci”
  35. Hirişeni- Biserica de lemn “Sf. treime”
  36. Făleşti Albineţul Vechi- Biserică de lemn
  37. Scumpia- Biserica “Sf. Arhanghel Mihail”
  38. Vorniceni- Biserica de lemn “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”
  39. Biserica de lemn “Sf. Trifan” Cotul Morii
  40. Biserica « Adormirea Maicii Domnului » ,Căuşeni
  41. Biserica de lemn “Sf. Nicolae”, Cenac, r. Cimişlia
  42. Biserica de lemn “Sf. Gheorghe”, s. Gradişte, r. Cimişlia
  43. Biserica de lemn “Sf. Iachim şi Ana”, s. Javgur, r. Cimişlia

Arhitectura locativă

  1. Lipcani- Conacul Rosetti –Roznovan
  2. Corjeuţi- Conacul Krupenschi
  3. Cernoleuca- Conacul Cazimir
  4. Mîndîc- Vila cu parc “Mîndac”
  5. Rădiul Mare- Conacul cu parc al lui V. Dombrovschi
  6. Tîrnova- Conacul lui Manolache Negruzzi
  7. Ţaul- Conacul cu parc dendrologic a lui A. I. Pommer
  8. Brânzeni- Conac cu parc al lui V. Stroescu
  9. Poiana- Conacul cu parc al lui Cantacuzino
  10. Şofrîncani- Conacul lui Stremiadi
  11. Rujniţa- Conacul Biberi
  12. Soroca- Vila cu parc a lui Aleinicov
  13. Iarova, Soroca – Conacul cu parc a lui Vinogradschi
  14. Casă de locuit Bălţi Puşkin 17, mun. Bălţi
  15. Soloneţ- Conac cu parc al lui Bjozowskz
  16. Cuhureştii de Sus- Conacul lui I.C.Bogdan
  17. Văscăuţi- Conacul Străjescu
  18. Conacul Meleghi din Temeleuţi, Floreşti
  19. Miciurin/Ghica Vodă- Conac cu parc
  20. Glodeni- Conacul Ponsă
  21. Răspopeni- Conac cu parc
  22. Zberoaia- Conacul familiei Gonata
  23. Calaraşi Bahmut- Conacul familiei Ciolac-Malski
  24. Păuleşti- Conac cu parc al lui Dinu Ruso
  25. Lazo- Conacul familiei Bogdasarov. La Sabinica
  26. Lazo- Conacul familiei Lazo
  27. Teleşeu- Conacul familiei Cristi
  28. Saharna- Conac cu parc a lui Apostolopulo
  29. Sîngerei Cubolta- Conacul Leonard cu parc şi statui
  30. Răzălăi- Conac
  31. Dubăsarii Vechi- Conacul familiei Donici
  32. Izbişte- Conac
  33. Romaneşti- Vila familiei Romanov
  34. Complexul de clădiri ale conacului ale familiei Mirzoian (Manuc-bei), Hînceşti
  35. Conacul familiei Mimi, Bulboaca Anenii Noi
  36. Odaia “Drăgălina” a familiei Ianovschi, Gura Bîcului

Arhitectură Civilă

  1. Lipcani- Complexul de clădiri ale spitalului
  2. Stolniceni- Spital cu parc dendrologic
  3. Soroca- Clădirea fostei bănci
  4. Soroca- Clădirea fostei cîrmuiri a zemstvei
  5. Soroca- Clădirea fostului hotel urban
  6. Soroca- Clădirea fostei şcoli agronomice cu îngrădirea ornamentală
  7. Cosăuţi- Clădirea fostei asociaţii de credit
  8. Rîşcani- Spitalul
  9. Bălţi- Complexul de clădiri a staţiei de cale ferată
  10. Vadul Raşcov- Spital
  11. Cetireni- Clădirea fostei şcoli primare
  12. Hîrbovăţ- Clădirea fostei şcoli primare
  13. Păuleşti- Clădirea fostului spital
  14. Pîrjolteni- Clădirea fostei şcoli primare
  15. Pîrjolteni- Clădirea fostului spital al  Zemstvei
  16. Orhei- Clădirea fostei Societăţi Naţionale a Crucii Roşii. Filiala Orhei (clădirea fostei băi urbane)
  17. Orhei- Complexul de clădiri ale hanului urban (clădirea fostului hotel şi a unei case de locuit)
  18. Orhei- Complexul de clădiri ale spitalului raional (clădirile secţiilor: boli infecţioase, gastrologie, oftalmologie, otorinologie, cardiologie)
  19. Drăgăneşti- Spitatul Zemstvei
  20. Costeşti- Clădirea fostei şcoli muzicale
  21. Clădirea fostei bănci agricole, Mereni
  22. Complexul de clădiri ale spitalului Căuşeni

Monumente de arhitectură industrială şi a instalaţiilor tehnice populare

  1. Cernoleuca- Moara de vânt
  2. Corjeuţi- Cramă
  3. Frunză- Castel de apă
  4. Naslavcea- Moară de apă
  5. Mileştii Mici- Moară de vânt
  6. Clădirea foste mori cu aburi a lui F.E. Regepa, Mereni
  7. Fabrica de vin a familiei Mimi, Bulboaca Anenii Noi
  8. Besalma – Moară de vânt

Arhitectură defensivă

1. Soroca- Cetatea medievală
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Conace Boieresti din Moldova

s Stolniceni , Edinet, Capela din spitalul cu parc

s. Stolniceni , Edinet, Capela din spitalul cu parc

Palatele de pe moşiile de cândva au ajuns gunoişti şi ruine. Aproape fiecare colţ din Codrii Moldovei ascunde câte un conac boieresc sau al nobililor de după 1812. Chiar dacă sunt monumente istorice protejate de stat, aceste palate de vară ale boierilor, în proporţie de 85%, nu mai sunt bune de nimic, ajungând în unele cazuri gunoişti sau ruine. Ne plângem că nu avem turism şi vestigii istorice şi culturale pe care să le vizităm, dar, în acelaşi timp, călcăm în picioare patrimoniul pe care l-am moştenit.

Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, responsabili de la Ministerul Culturii, din cadrul Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor, au luat la pas fiecare sat şi fiecare monument. Au fost inspectate 232 de localităţi, plus municipiile Chişinău şi Bălţi, aproape 1500 de monumente istorice, arhitecturale şi culturale. Zilele trecute, Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor a lansat o campanie de colectare de fonduri pentru salvarea primelor monumente care necesită intervenţie imediată.

În numărul de faţă vă prezentăm cele mai reprezentative zece conace din zona de Nord. Imaginile spun totul despre starea lor.

Conacul Rosetti-Rozovan de la Lipcani, Briceni

Lipcani. Conacul Rosetti-Roznovan
Lipcani. Conacul Rosetti-Roznovan

Construcţia edificiului a început în anii ’20 ai sec. XIX, în timpul vieţii contesei Ecaterina Rosetti-Rozovan (1785-1870), descendentă Ghica. Clădirea conacului a fost înălţată alături de Biserica „Sf. Ecaterina”. Cu părere de rău, biserica nu s-a păstrat până în zilele noastre. După moartea contesei, conacul a fost transmis nepoatei sale, Ecaterina K. von Ditman (1845-1923), descendentă din familia baroanei Rosen. În timpul acesteia au fost ridicate o anexă cu două etaje şi turnul de apă (1884).

Conacul este unul dintre primele realizate în stilul arhitectural clasicist, apărute în Basarabia anilor 1830. A fost reconstruit în anul 1870 şi la mijlocul anilor ’50 ai secolului XX, ultima dată pentru a fi transformat în spital.

Boierii Rosetti-Roznovanu au fost celebri în epocă pentru bogăţia lor. Una din proprietăţile familiei boiereşti, care datează din 1832, adăposteşte în prezent sediul Primăriei Iaşi.

Conacul familiei Vasile Stroiescu din Brânzeni, Edineţ

Datează din a doua jumătate a sec. XIX şi este realizat în stilul clasicist rusesc. În anii 1870-1880, această entitate economică era un exemplu bine cunoscut în Basarabia datorită gradului mare de rentabilitate. Complexul includea anexe de tot felul: căsoaie, hambar, oloiniţă, grajduri pentru cai, fierărie. Conacul era unul tipic pentru boierii basarabeni din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Spre sfârşitul secolului, în faţa lui a fost sădit şi un parc.

Vasile Stroiescu (1845-1926) este cunoscut ca mare filantrop şi susţinător al Marii Uniri. A ctitorit zeci de biserici, şcoli şi spitale în toate provinciile României şi şi-a pus bogatele sale cunoştinţe şi întreaga avere în slujba propăşirii neamului. Cu puţin înaintea morţii sale, a dăruit 100 ha de pământ şi conacul părintesc de la Brânzeni pentru Şcoala Agricolă şi alte două şcoli-accesorii, de lemnărie şi fierărie, plus o fermă pentru învăţământul fiilor de ţărani din zonă. Pentru gesturile sale filantropice „pentru Biserică, carte şi şcoală”, Academia Română l-a ales în unanimitate Membru de Onoare. Dar boierul s-a mirat că pentru „o faptă simplă şi firească, s-a produs atâta mişcare şi atâta zgomot”.

Conacul familiei Cantacuzino din satul Poiana, Edineţ

Nu se cunoaşte data construcţiei. Unii cercetători spun că ar fi fost conceput în stilul neogotic, cu elemente decorative răspândite anterior în Europa Occidentală. Familia de boieri Cantacuzino a fost una dintre cele mai avute din spaţiul românesc şi care are o istorie foarte bogată. Bătrânii din sat îşi amintesc că ultimul proprietar al conacului ar fi fost un oarecare conte german Scheider sau Schleder. După cel de-al Doilea Război Mondial edificiul a fost, pe rând, casă de copii, azil de bătrâni, casă de odihnă, iar până în 1990 – sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. La acest conac au fost filmate unele scene din filmul „Lăutarii”.

Conacul lui Constantin Stamati din orăşelul Ocniţa

Datează din sec. XIX. Cu statut de casă-muzeu este inaugurat în anul 1988. A fost restaurat în 2006 şi 2007, în acest scop fiind alocate din bugetele de stat pe anii 2005 şi 2006 mijloace publice în sumă de 2,2 mln. lei. Potrivit unui raport al Curţii de Conturi, în urma verificărilor la faţa locului, s-a constatat că încăperile muzeului se află într-o stare deplorabilă, ceea ce comportă riscul păstrării neconforme a bunurilor muzeale.

Constantin Stamati (1786-1869) a fost scriitor, jurnalist şi politician, membru al Societăţii Literare Române, al Societăţii de Medici şi Naturalişti, al Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţi din Odesa. Numele său face parte din galeria unor importanţi oameni de cultură ai vremii, alături de B. P. Hasdeu, Gh. Asachi, C. Negruzzi , A. Puşkin, cu care împărtăşea o strânsă prietenie, precum şi aceleaşi afinităţi intelectuale. Spre sfârşitul vieţii, se retrage la conacul său de la Ocniţa, unde în 1869 se stinge din viaţă.

Conacul Pommer de la Ţaul, Donduşeni

A fost construit la începutul sec. al XX-lea pe terenurile din partea de sud a satului,

Conacul Boieresc din Taul
Conacul Boieresc din Taul

cumpărate de bancherul Andrei Pommer (1851-1912) de la mici proprietari. În perioada 1901-1912 au fost finalizate toate acareturile şi sădit cel mai mare parc din Basarabia. A rămas neterminată clădirea principală, numită şi palatul. Până la 1945, moştenitorii bancherului nu au intervenit în interiorul conacului. La începutul anilor 1960 au fost construite spaţii de locuit şi de studii pentru Tehnicumul agricol (actualmente Colegiul agricol). A suferit intervenţii şi cădirea conacului, iar acareturile iniţiale şi alte elemente arhitecturale din parc au fost demolate. Totuşi, complexul de la Ţaul este cel mai bine păstrat dintre conacele de la începutul sec. al XX-lea.

Parcul avea 46 ha şi a fost amenajat de renumitul arhitect-peisagist Ipolit Vladislavschi-Padalko. Numai reţeaua de drumuri cuprindea 15 km. Parcul reprezintă una dintre cele mai reuşite lucrări ale arhitectului-peisagist, apreciat de societatea înaltă de atunci. Colecţia dendrologica reprezintă circa 150 de specii de arbori, arbuşti şi liane, dintre care peste 100 de forme sunt exotice. În 1980 aici începe să activeze un sanatoriu care trata bolile reumatice şi ale aparatului locomotor. Mare parte din parc a rămas totuşi în patrimoniul Colegiului Agricol, care se află în subordinea Ministerului Agriculturii. În 2003 toată suprafaţa parcului a fost transmisă Sanatoriului preventoriu de bază „Constructorul” al Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale. Conacul şi parcul continuă să degradeze de la an la an.

Conacul familiei Oganovici de la Mândâc, Donduşeni

A fost construit în anii ’90 ai sec. XIX. Este cunoscut şi ca „Vila Mândâc”, fiind situat la o distanţă de patru km de satul Mândâc (fostul Livădeni) şi şapte km de satul Cotova. Avea un parc interesant cu o suprafaţă de 10 ha – o combinaţie între speciile forestiere şi cele fructifere. Includea trei lacuri, o moară cu apă, alei, terase, o baie şi alte anexe gospodăreşti, precum şi cavoul familiei Oganovici. Cercetătorii de la Academia de Ştiinţe susţin că acest model de conac-parc făcea parte din stilul romantismului modern timpuriu, iar înfăţişarea clădirii principale aduce aminte de arhitectura poloneză a sec. XVII-XVIII, de unde era originar proprietarul. Conacul avea cinci intrări şi se spune că boierul nu ieşea niciodată pe uşa pe care intra. Dendrologii spun că şi acum, la mai multe decenii de când parcul a fost lăsat de izbelişte, acesta prezintă o colecţie de specii ale florei rare şi de preţ din R. Moldova: nuc negru, pin negru, frasin stufos etc.

Exteriorul conacului a fost denaturat în perioada sovietică când complexul a fost transformat în tabără pentru pionieri. În 1980 au fost desfigurate şi elemente din interiorul clădirii principale, începând de la parchet şi terminând cu teracota de pe sobă. În 1997, Guvernul a declarat conacul ca filială a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, cu scopul de a salva ceea ce mai rămase. Dar proiectul s-a stopat din cauza lipsei de bani. În 2003 comuniştii au aprobat o nouă hotărâre de guvern privind restaurarea monumentului, fără a aloca însă şi bani. Astăzi conacul mai stă în picioare, mâine – cine ştie…

Conacul cu parc al lui V. Dombrovschi din Rediul Mare, Donduşeni

A fost construit la începutul sec. XX (1910-1912) pe moşia de zece ha a generalului V. Dombrovschi. Conacul includea şi un parc dendrologic construit de I. Vladislavschi-Padalko. Potrivit cercetătorilor de la AŞM, acesta a sădit unul din cele mai reuşite landşafturi pe teritorii mici. Legătura tradiţională cu parcul se face prin intermediul unei terase acoperite. Deşi protejat de stat, în ultimii ani din parc au dispărut mai multe specii de plante decorative.

Conacul Leonardi-Buzni din Ciuciulea, Glodeni

Este amplasat în partea de nord a satului, lângă biserica înălţată în 1831 de proprietarul G.G. Leonardi. Complexul care s-a mai păstrat datează de la sf. sec. XIX – încep. sec. XX, din timpul ultimilor descendenţi ai familiei Buzni. A fost înconjurat de un parc faimos în regiune. Clădirea principală este un model tipic pentru arhitectura clasicistă de provincie a conacelor. Poartă în unele detalii amprenta stilului „Art nouveau” (cunoscut în Rusia sub genericul de „Stil modern”, iar în România „Stilul anului 1900”).

Actualmente, conacul este ocupat de o şcoală profesională. Ministerul Educaţiei a propus ca aceasta să fie închisă şi comasată cu Şcoala de meserii nr.17 din or. Glodeni. Motivul e că, deşi şcoala are o capacitate de 400 de locuri, în ultimii trei ani planul de înmatriculare nu a fost îndeplinit.

Conacul boierului I. Bogdan din Cuhureştii de Sus, Floreşti

Este construit începând cu a doua jumătate a sec. XIX, pe parcursul mai multor decenii. Complexul include un grup de edificii risipite pe o bună parte a teritoriului satului – conacul, situat în centru satului, moara cu aburi (1905), Colegiul agricol, şcoala (1903), spitalul, Biserica „Sf. Treime” (1913, arhitect A. Şciusev, la comanda fiicelor Eugenia Apostolopulo-Bogdan şi Alexandrina Pommer-Bogdan). Conacul reprezintă o variantă pitorească a eclecticismului, specifică arhitecturii de la frontiera secolelor XIX şi XX. Planificarea arhitecturală este asimetrică. Accentul principal în construcţie îl pun faţadele de sud şi de nord, care, prin intermediul galeriilor şi teraselor, au ieşire spre parc.

Conacul Biberi de la Rujniţa, Ocniţa

Este construit în a doua jumătate a sec. XIX, în centrul satului, pe moşia baronului P. H. Petrino-Armis. Pe la 1860, moşia aparţinea P. I. Biberi. Acesta a ridicat un conac cu trei niveluri care, din păcate, nu s-a păstrat. Astăzi există doar o anexă şi bucătăria. Cercetătorii de la AŞM susţin că edificiul era o vilă în stil englez.

Conacul Apostolopulo din Saharna, Rezina

A fost ridicat în secolul al XIX-lea. La începutul secolului alXX-lea aici locuia inginerul Nicolae Apostolopulo, care era

Conacul Apostulopolo din Saharna, Rezina.
Conacul Apostulopolo din Saharna, Rezina.

căsătorit cu fiica boierului Ioan Bogdan, Eugenia, din Cuhureşti. În cimitirul Mănăstirii Saharna odihnesc osemintele boierului Nicolae Apostulopulo, care a fost şi unul din cei mai mari mecenaţi ai mănăstirii. Monumentul de pe mormântul lui a fost executat de prietenul familiei Apostolopulo, celebrul sculptor Alexandru Plămădeală. La 1927, în conac funcţiona Şcoala de viticultură şi pomicultură, care şi-a continuat activitatea până în anii ’60. În anii 1970-1980 aici au fost transferate, pe rând, Spitalul invalizilor din cel de-al Doilea Război Mondial din Tiraspol şi Şcoala-colonie pentru fete din Dubăsari. După 1990, mai multe persoane private au încercat să cumpere complexul. Cineva l-a achiziţionat chiar şi l-a gajat la „Banca Socială”. Ulterior, banca a încercat să-l vândă. Acum, la Rezina se vorbeşte că proprietar ar fi devenit liderul social-democrat Victor Şelin.

Conacul Melega din Temeleuţi, Floreşti

Conacul Melega din Temeleuţi, Floreşti.
Conacul Melega din Temeleuţi, Floreşti.

Datează de la începutul secolului al XX-lea. Include şi un parc. Conacul şi alte acareturi nu s-au păstrat, a rămas doar o anexă, în care se află odaia pentru oaspeţi, bucătăria şi beciul. Parcul (de 3 ha) este protejat de stat, incluzând numeroase soiuri de arbori şi arbuşti din ţările europene, cele din America şi Canada, precum şi din zona Caucaz.

Conacul familiei Lazo din Piatra, Orhei

Este construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Arhitectural

Conacul familiei Lazo din Piatra, Orhei
Conacul familiei Lazo din Piatra, Orhei

este apropiat de casele ţărăneşti, cu distribuirea odăilor în jurul holului central. Ultimii moşieri din această dinastie au fost Gheorghe şi Elena Lazo, părinţii „eroului legendar al războiului civil din Rusia” Serghei Lazo. În perioada interbelică, în conac este amenajată şcoala, iar în 1967-1968, după transferarea şcolii în sediul nou, conacul este reconstruit şi transformat într-un muzeu dedicat „eroului sovietic”, fiind şi filială a Muzeului Naţional de Istorie. După ce în mai 2006 ex-preşedintele comunist V. Voronin vizitează complexul, începe reconstrucţia lui. În iulie 2007, fosta guvernare comunistă a alocat 3,9 mln. lei pentru reconstrucţia casei „eroului sovietic”. Anul trecut, Curtea de Conturi avea să constate încălcări ale legislaţiei la reconstrucţia imobilului. În 2008, alte 1,2 mln. lei au fost alocate de la bugetul de stat pentru reconstrucţie. Majoritatea istoricilor contestă mitul şi valoarea istorică ale lui Serghei Lazo.

Conacul familiei Bagdasarov din Piatra, Orhei

Conacul familiei Bagdasarov din Piatra, Orhei
Conacul familiei Bagdasarov din Piatra, Orhei

A aparţinut familiei de nobili armeni Bagdasarov, despre care se spune că au venit în Basarabia din Turcia, odată cu Manuc Bei. La începutul secolului al XX-lea era o gospodărie tipică pentru o familie de nobili, incluzând ferme de păsări, porci, vite şi oi, precum şi terenuri de vii şi livezi. Astfel, complexul era destul de extins, fiind ocupat de acareturi de tot felul, plus o cramă în spatele conacului şi un lac în faţă. Locuitorii mai în vârstă îşi amintesc că boierul avea şi un garaj pentru maşină şi tractoare, precum şi o minicentrală electrică. După 1944, conacul a fost o vreme închisoare, după care fermele colhozului „Serghei Lazo”, depozit de cereale, iar bucătăria, o anexă la clădirea principală, este şi astăzi sediu pentru brigada de tractoare. După 1990, nepoţii boierului de la Odesa au venit să vadă ce a rămas din conac.

Conacul familiei Donici din satul omonim, Orhei

Conacul familiei Donici din Piatra, Orhei.
Conacul familiei Donici din Piatra, Orhei.

Datează din secolul al XIX-lea şi are o arhitectură modestă, apropiată de cea a caselor ţărăneşti. Include un parc şi capela familiei Donici. Aici a crescut Alexandru sau Alecu Donici (1806-1866) – clasic al literaturii române, fabulist şi traducător. Conacul din Bezeni, vechea denumire a localităţii, a fost o vreme şcoală după care, în 1976, a fost reorganizat în casă-muzeu. Colecţiile includ articole de uz casnic şi publicaţii ale timpului, precum şi documente şi fotografii legate de viaţa lui A. Donici.

Conacul familiei Balioz din Ivancea, Orhei
A fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,

Conacul familiei Balioz din Ivancea, Orhei
Conacul familiei Balioz din Ivancea, Orhei

la comanda boierului armean Carabet Balioz, despre care se spune că a fost administratorul şi ginerele lui Manuc Bei. Lucrările au fost începute în 1852 şi finisate peste 21 de ani, în 1873. Conacul include şi un parc, de 7 ha, cu castani, brazi, tei, precum şi plante exotice pentru RM. De asemenea, aici mai există un turn de apă pe trei niveluri, hambare, pivniţe, moară, grajduri, fierărie şi alte anexe. În 1941, urmaşii lui Balioz s-au refugiat peste Prut, iar conacul a fost folosit de noua administraţie ca spital militar, baie, bibliotecă, precum şi în alte scopuri. O parte din averea boierului a fost furată şi dezasamblată de localnici. În 1975 a fost luat sub protecţia statului, iar în 1984 complexul a fost transformat în Muzeul Meşteşugurilor Populare, filială a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. În acelaşi an au început lucrările de restaurare a conacului, care aşa şi nu au fost finisate. Şi astăzi acest conac se află în restaurare, iar terenul şi anexele – în litigiu. În 1996, Ministerul Culturii şi Ministerul Agriculturii au transmis la balanţa Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală toate construcţiile complexului, care se aflau în gestiunea Gospodăriei Agricole „Ivancea” (moara cu abur şi oloiniţa, casa morarului, depozite, grajduri şi alte construcţii gospodăreşti), toate aflate într-o stare deplorabilă. În 2006, „Casa Vinului” SRL a început un alt proiect de restabilire a conacului. Numai că ţăranii din localitate dispută acum cota-parte din terenurile şi anexele transmise de fosta gospodărie agricolă muzeului.

Conacul familiei Ciolac-Malski din Bahmut, Călăraşi

Conacul familiei Ciolac-Malski din Balmut, Călăraşi
Conacul familiei Ciolac-Malski din Balmut, Călăraşi

A fost construit în secolul al XIX-lea în stil neoclasic. În forma iniţială dispunea de o alee de marmură, străjuită simetric de două rânduri de castani şi pini. Includea un parc cochet cu arbori şi arbuşti exotici şi un lac. Actualmente, conacul este prefăcut într-un morman de gunoi.

Conacul familiei Ralli din Dolna, Străşeni

Conacul familiei Ralli din Dolna, Străşeni
Conacul familiei Ralli din Dolna, Străşeni Detaliu

Datează de la începutul secolului al XIX-lea şi a aparţinut familiei Ralli. Are o arhitectură tradiţională şi este cunoscut, mai ales, ca locul pe care îl frecventa poetul rus A. S. Puşkin, între anii 1820-1823, în timpul exilului său în Basarabia. Anume acest aspect a salvat conacul de la distrugere şi i-a oferit protecţionism din partea statului sovietic şi a guvernărilor care au urmat după independenţă. În 1849, Ivan, unul dintre cei cinci fii Ralli, cu care Puşkin s-a aflat în relaţii bune, construieşte o nouă biserică în sat şi restaurează gospodăria veche a tatălui său. După venirea ruşilor, în 1946, conacul este transformat în muzeu, ulterior devenind filială a Casei-muzeu „A. S. Puşkin” din Chişinău. În anii ’70 ai secolului al XX-lea este reconstruit radical. Majoritatea exponatelor muzeului sunt aduse de la Sankt Petersburg şi Chişinău. În ultimii ani, clădirea a mai suferit o reconstrucţie, cu suportul Companiei ruse „Lukoil”.

Conacul familiei Gonata din Zberoaia, Nisporeni

A fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,

Conacul familiei Gonata din Zberoaia, Nisporeni
Conacul familiei Gonata din Zberoaia, Nisporeni

fiind proprietatea moşierului Alexandru Gonata. O vreme aici a locuit ginerele boierului, unul dintre cei mai în vârstă doctori de pe crucişătorul „Nazarin”, C. N. Crăciunescu, decedat în Războiul Ruso-Japonez, în 1905. În perioada sovietică a fost folosit ca spital sătesc, fără a fi protejat de stat.

Conacul din Răspopeni, Şoldăneşti

Conacul din Răspopeni, Şoldăneşti.
Conacul din Răspopeni, Şoldăneşti.

Datează din secolul al XIX-lea. Nimeni de la Academia de Ştiinţe a R. Moldova şi Ministerul Culturii nu i-a studiat istoria şi nu ştie cui a aparţinut. Localnicii îi spun „curtea lui Andriano”. În perioada sovietică a fost spital, acum este abandonat.

Valentina Baciu, Timpul.md,

Foto: Agentia de inspectare si restaurare a monumentelor

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cartea Neagra a Patrimoiului din Chisinau

Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor a publicat recent “Cartea neagră a patrimoniului cultural al mun. Chişinău” care cuprinde numeroase materiale – documente, imagini, materiale din presa scrisă, publicaţii ştiinţifice – care vin să argumenteze că patrimoniul arhitectural al municipiului Chişinău este supusă unei continue degradări.

“Cartea neagră a patrimoniului cultural al mun. Chişinău” vine să sensibilizeze autorităţile publice centrale şi locale, societatea civilă asupra proceselor de distrugere a edificiilor de patrimoniu cultural, necesităţii luării unor măsuri urgente în vederea salvgardării acestuia.

Varianta electronica a Cartii Negre a Patrimoniului Cultural al mun. Chisinau poate fi accesata aici:

http://issuu.com/ghenador/docs/cartea_neagra_a_patrimoniului_cultural_al_municipi
–––––––––––––––––––––––––––––––-

––––––––––––––––––

Planul Centrului Istoric al municipiului Chişinăuhttp://www.monument.sit.md/

–––––––––––––––––––––––––––––––-


_______________________________________________________________________________________

Discuție

Trackbacks/Pingbacks

  1. Pingback: Conacul de dincolo de lume | ilarion boca - Martie 28, 2013

AIRMC

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 229 de urmăritori

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 229 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: